Definitie marita dex98

MĂRÍT1, măriți, s.m. (Înv. și reg.) Soț; mire. – Lat. maritus.
MĂRÍT2 s.n. (Pop.) Măritat1. ♢ Loc. adj. De mărit = (despre fete) bună de măritat. ♢ Expr. A-și face de mărit = a face vrăji pentru a se mărita. – Din mărita (derivat regresiv).
MĂRÍT3 s.n. Faptul de a (se) mări1; mărire. – V. mări.
MĂRITÁ, mărít, vb.I 1. Refl. (Despre femei) A se căsători. ♦ Tranz. A da o fată în căsătorie. ♢ Compus: (Bot.) mărită--mamă = ruji galbene. 2. Tranz. (Fam.) A vinde cu un preț derizoriu un lucru nefolositor sau de proastă calitate, a se descotorosi de ceva. – Lat. maritare.